Te cheamă așa și așa, pot să-ți spun oricum.
În fiecare zi faci un ou de diamant.
Din pântecul tău ies profeții în fiecare dimineață
spunându-ne că s-a născut lumea.

Dacă văd într-un copac un cuib de pasăre
știu că ești tu, tu!
Așa lucios e oul tău
încât mi-e milă să pun mâna pe dânsul,
dacă strâng prea tare cu mâinile mele groase,
mă îngrozește gândul că n-am să-l mai văd.
Voi dansa până la epuizare deasupra cuibului,
în jurul lui gard de nuiele fac mișcările, uită-te!

Gem în dureri spre seară
când alții te mănâncă lăsându-ți întregi oasele;
devenind împărați, negustori și profeți.
Gem în dureri până te naști din nou,
stau împietrit ca berbecul pe muntele
după care fată femela lui,
și învăț cum să-mi câștig libertatea.