Nu-i nicăierea pe pământ,
Nici omenie mai frumoasă,
Nici ceruri nu-s, nici munți nu sunt,
Ca-n Bucovina mea de-acasă.

Aici și cerul pare-un sat,
Precum în orice sat e cerul,
Aici e, parcă, mai curat
Și mai puternic adevărul.

Și de la Dorna-n Câmpulung
Și de la Putna la Suceava
Atâtea ceruri ne ajung
Că parcă ne-mbrăcăm cu slava.

Acest străvechi pământ de frați
Cu lacrimi l-a plătit lumina
Oricâte țări ai să străbați
Nu-i nicăieri ca-n Bucovina.

Aicea fiecare an
Cu brazi ne-mpodobește pragul,
Pe când Vitoria Lipan
Reintră-n basme cu Baltagul.

25 Februarie 1989