Spălai ferestre: geamul dintre noi
părea să se subție, să se toace,
răsșters cu verde spirt și ghemotoace
de ziare vechi (de miercuri sau de joi:

era-ntr-o vineri?) - Apa dintr-o vadră
neajungând, porniseși spre cișmea...
Ai fost apoi, din nou, madona mea
înscrisă-n rama geamului: o cadră

sub sticla tot mai limpede și mai
oglindă (vană) mie,-a cărui plată
imagine, cu cea din urmă pată
a geamului, încet o destrămai...

Duh al ferestrelor, o zi consacră-mi:
a sticlelor topindu-se în lacrămi!