altădată vă era frică de cuvintele noastre,
deși le rosteam cum crește pătrunjelul.
cuviincios, fără accente slabe ori tari.
acum vă este frică de cuvintele voastre.
deși n-au nici un înțeles, deși țipați.
dar acum și acum
va fost, vă este frică.
de cine vă temeți?
cine-i mai tare ca voi? cine-i mai tare
decît cine țipă? noi nu țipăm.
creștem înăuntrul cuvintelor
ca-n fîntînă apa din golul fîntînii.
fiți calmi, ați biruit. nu trebuie.
noi nici nu mai sîntem.
de ce v-ați astupat auzul? și atunci
și acum, frica nu înseamnă nimic.
și atunci, și acum, și oricînd.
voi însă veți amuți și vă va fi
frică și atunci. pentru că vouă
v-a fost frică și cînd ați urlat
și urlați și dacă nu vă e frică.
fiindcă și dacă nu vă e, tot vă este.

noi nici nu mai sîntem.