Umblă-n aprilie și în mai, pe câmpuri,
frate statornic florilor de măr, de cireș, de prun;
adormi în plin soare pe stăvilar lângă undiță.
Nimic nu e fără sens în dialectica devenirilor.


Și lasă să te întreacă-n agoniseli toți și toate.
Din fuioare de sălcii groase îți leagă la gât cravată
și fredonează cu mestecenii și cu plopii argintii.
O să vezi cât de simplu se-mpacă viața cu moartea.


De lilieci, de șopârle, de rouă, nu te feri.
Înspre 50 de ani se mai poate să fii nebun.
Nu pierde luna mai și aprilie, ține minte.
Cai fluturându-și coama sînt semnul că n-ai greșit.


Și că dreaptă răsplată îți vestesc vizitiii serii -
berzele plutitoare, fântânile fără cumpănă,
turlele singuratice și iubitul, iubita.
Orice s-ar spune, pleacă și nu-ntreba cât jertfești.




* Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975