... câteodată, seara, trecând pe lângă universitate
nu mai puteam suporta stelele și clădirile în renovare
și atunci urcam la berlin și priveam oamenii de la mese prin paharul de vodcă sau prin bolul de pepsi
beam ca să uit, dar bând nu reușeam decât să-mi aduc aminte
țocănitul pantofilor ei pe culoarele facultății
și cum scânteiau verde în autoserviri
frumoasele conserve și sticlele de ketch-up sub globii ochilor ei
întunecați de erotopatie...