Acestei negritudini n-am
a-i spune "lumea Tor'Blad-Nam",
pentru că nu mai am nici pană,
nici tuș, spre a scrie în verlană,
limbă vorbită fără greș
pe vremea când eram Nabreș -
pe care i-o cedez lui Roger
Penrose, ca unuia mai ager...
Or, dacă e să o rezum
la o silabă, țara Zoom
i-aș spune (zumzăind altcum
decât albinele, -n companie
horticolă).
E-o pată stranie
cu bule, -n jur, ca de șampanie,
sau cu o pletoră de cili
ca ai voioșilor bacili,
de nu cumva e o insectă
nemaivăzută și suspectă,
o ceașcă-ntoarsă, de cafea,
o zdrențuită catifea,
un lac din care, -n loc s-aflue,
curg pârâiașe superflue,
o pâslă cu aspect incert
ca sugativa sub o glastră, -
"...o insulă? un munte? o apă? un deșert?
De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră?"