Ai vrea, precum se vede, sa-ti mai aduci aminte
D-acea miniatura a sexului frumos,
D-a ei vioiciune, spirituasele-i cuvinte,
D-ocheada cea focoasa din ochiu-i amoros;

De ochii ei cei negri ce-ar sparge o-ntristare
A lumii toata in doliu, d-acel suras ceresc
Ce veseleste lumea ca ziua de sarbare,
De gestele-i vioaie si timbrul ingeresc;

De buclel-ebenine, lucioase si flotande
Pe sanul d-alabastru, ca aripe de corbi
Ce falfaie pe bruma ninsorilor cazande
Cu toata rasuflarea-i ce tu in drag absorbi? -

Pleca cand am vazut-o, si tremuram de frica;
Caci inima-mi sta gata cu dansa a zbura.
Purta pe piept o cruce, o cruce mititica,
Pe care si evreii parea c-ar saruta.