Tu, inimă cuminte, blând miel prior în soare,
Pe pajiște, sprințar, în primavara nouă
Nu căuta să sorbi lumina din izvoare,
Ci potolește-ți setea cu boabe mici, de rouă.

Tu, gând, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui să sfâșii înaltul cu vultanii,
Ci zborul jucăuș ți-l despletește-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecură anii.

Tu, glas, nu mai cerca să plangi în limbi de clopot,
Ci, gureș ca pârâul când șerpui printre flori,
Culege-le mireasma și spune-le în șopot
Povești cu stele care s-aprind și mor în zori ...