Mai miros a tine, mai miroși a mine,
o să vină vremea să ne șteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăși te vâna,
azi rămâi cu moartea, trista, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine- trist și dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.