Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete să-ți șuiere;
în tăcuta noapte adâncă
glasul tău nu se aude, nu încă...

Din himericele bolți se anină
armele nopții, stelele-n ruină;
până la noi încă n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.

Cereștile drumuri,
toate-s doar aburi și fumuri...
Plimbă-te, pală, prin auroră,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!

Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspeții în veștminte de friguri!
Dar vor veni! O lumină subțire,
și naiuri și harfe și lire!

1943