Iată, cocorii trădează, copacii renunță,
Înțelepciunea se-ntinde,
Prevăzătorul meu tată.
Vei fi mulțumit?
Iată, vorbă cu vorbă
Să nu vorbesc am fost învățată.
Dar, Doamne, îmi făgăduiești
Că în tăcerea aceasta
Îmi vei păstra nemoarte cuvintele,
Că păsările vor mai ști să se întoarcă
Și frunzele vor mai găsi
Crengile de pe care căzură,
Că totul va mai putea să învie
Atunci când vei fi destul de puternic
Să-ți spun -
Înlocuiește-mi tristețea prin ură?