|
Önéletraj Bartolo Cattafi
S-a născut la Barcellona (Messina) la 6 iulie 1922. A urmat studii de drept fără a-și exercita vreodată profesia, dar menținându-se tot la fel de distant față de orice ambianță literară. A călătorit în Europa și Africa, rămânând însă totdeauna fidel peisajului messinian. Debutează editorial cu placheta Nel centro della mano (1951), după care au urmat: Partenza da Greenwich (1954); Le mosche del meriggio (1959); Qualcosa di preciso (1961); L\'osso, l\'anima (1964); L\'aria secca del fuoco (1972); La discesa al trono (1975); Marzo e le sue Idi (1977); L\'allodola ottobrina (1979). A murit la Milano la 13 martie 1979.
Acest poet ce „se preface pentru a supravieții printre morții trufași/mai mult mort decât viu”, a învățat bine lecția poeziei metafizice montaliene și a depășit-o; în fragmentarea impresiilor desprinse din pânza realului el țese cu o lentă plictiseală tragică câteva pete, câteva „dâre” ale propriei existențe ce se colorează brusc în roșu și dau strania senzație că extincția (e vorba de propria-i extincție) nu-i altceva decât ocazia potrivită ca să vorbești despre ea și vorbind s-o aștepți fără spaimă, sau s-o aștepți cu atâta spaimă încât să nu se observe că-ți este frică. Poezia este scurtă atunci, sincopată ca orice mărturisire (spovedanie) ce-și refuză discursul lung pentru a nu decade în retorică. În acest sens, Giovanni Raboni va vorbi în mod justificat de „violența emotivă a gestului ce dă origine” poeziei lui Cattafi. Mai adaug acum întâmplarea fericită ce m-a pus în legătură cândva (în 1982) cu văduva poetului; aflând caă vreau să scot o antologie a poeziei italiene în limba română, ea mi-a trimis urgent toate cele șase volume apărute la Mondadori cu o detaliată scrisoare biobibliografică. Uitasem de tot și cum selecția trebuia să fie foarte strânsă, devotamentul acestei soții de poet m-a obligat (recitindu-i scrisoarea) să-l recitesc cu atenție pe Cattafi și să descopăr că este un poet adevărat ce merită să fie prezent în orice antologie de acest fel.
(extras din Marin Mincu, Poeții români din secolul XX, Ed. C.R., Buc., 1988, p. 394)
|
Ajánlott Alkotáso
