|
Önéletraj corneliu zegrean
Sunt prea bătrân ca să fiu tânăr,
Sunt tânăr ca să fiu bătrân,
Am dus și încă port pe umăr
Ce mi-a fost dat, pe ce-s stăpân.
M-am născut la 24 Octombrie l934, într-un sat, parcă uitat și de Dumnezeu, dispus între cetățile Ungurașului și Ciceului, despre care și istoricii au uitat să mai vorbească, la vreo 3-4 km. distanță de confluența Someșului Mic cu Someșul cel « buclucaș », satul Nireș, pe care eu nu o să-l uit și după care mi-am luat și pseodonimul : « nireșeanul » .
Școala primară ?
Mai mult prin grădina popii,
Cu multe straturi de ceapă,
Am plivit scaii cu mâna,
Rareori cu câte-o sapă.
Celelalte cursuri le-am terminat la Dej, Cluj și Oradea, unde am absolvit o Școală de Ofițeri de Administrație și Finanțe, în 1956, cu gradul –Locotenent. Mi-am definitivat studiile militare la Academia de Inalte Studii Militare iar cele civile la Academia de Studii Economice, București. Ca militar de carieră, am parcurs toate erarhiile de grade și de funcții până la gradul de general. În 1994 am fost pensionat la vechime.
Viața aspră și uneori chiar dură și cazonă nu mi-a fost o poezie, dar poezia în toate împrejurările m-a modelat, m-a format,
m-a încurajat, m-a îndrumat, mi-a fost cel mai bun prieten și la bine și la rău. Prin ea mi-am destăinuit simțămintele, durerea, dorul și păcatele. De aceea las ca amintire povestirile mele ritmate, celor ce iubesc poezia, ca : mijloc de încurajare, perseverență, bărbăție, abnegație și dorința de a învinge oriunde și oricând.
Al vostru, Corneliu Zegrean – Nireșeanu.-
|
Ajánlott Alkotáso
