Olda: 1
Absolut sigur
: Culegere povestiri
 Próza 2011-05-21 (5504 megjelenítések)
Bun gust
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (5248 megjelenítések)
Caverne de oțel
:
Próza 2011-03-20 (6676 megjelenítések)
Cel din urmă răspuns
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (6964 megjelenítések)
Convingere
: din volumul Vântul schimbării, ― The Winds of Change, 1988
Próza 2009-05-11 (7698 megjelenítések)
Corbii blânzi
:
Próza 2005-07-18 (7402 megjelenítések)
Corectorul
:
Próza 2005-08-02 (6272 megjelenítések)
Cum s-a întâmplat
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (5200 megjelenítések)
Dintr-o privire
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (5245 megjelenítések)
Ideile mor greu
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (5238 megjelenítések)
Lenny
:
Próza 2005-08-02 (6894 megjelenítések)
Memorie interzisă
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (5356 megjelenítések)
Ne-au găsit!
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (5779 megjelenítések)
Nimic pentru nimic
: Culegere povestiri
Próza 2011-05-21 (5233 megjelenítések)
Noaptea muzicii
:
Próza 2008-03-08 (5923 megjelenítések)
O potrivire perfectă
:
Próza 2005-08-02 (6682 megjelenítések)
Prima lege
: Povestire
Próza 2006-03-07 (6314 megjelenítések)
Punct de aprindere!
:
Próza 2009-02-04 (5407 megjelenítések)
Risc
:
Próza 2005-08-02 (7634 megjelenítések)
Robotul AL-76 o ia razna
:
Próza 2005-07-18 (7239 megjelenítések)
Sentimentul puterii
: Povestire
Próza 2006-03-07 (5815 megjelenítések)
Surâsul păgubaș
:
Próza 2009-02-04 (5866 megjelenítések)
The feeling of power
:
 Próza 2005-11-15 (6735 megjelenítések)
The Last Question
:
Próza 2008-02-07 (12349 megjelenítések)
Toate necazurile lumii
: Povestire
Próza 2006-03-07 (5818 megjelenítések)
Ultima întrebare
:
Próza 2005-08-02 (8224 megjelenítések)
Ultima navetă
:
Próza 2009-02-04 (6123 megjelenítések)
Vântul schimbării
:
Próza 2009-02-04 (5735 megjelenítések)
Vine!
:
Próza 2009-02-04 (6144 megjelenítések)
Olda: 1 |
|
|
|
|
|
Önéletraj Isaac Asimov
Dr. Isaac Asimov (n. 2 ianuarie 1920 - d. 6 aprilie 1992) a fost un autor evreu american născut în Rusia și un biochimist, un scriitor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale science-fiction și pentru cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de non-ficțiune. Asimov a scris și editat peste 500 volume și estimativ 90.000 scrisori sau cărți poștale și are lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey cu excepția filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al stilului science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke, a fost considerat a fi unul dintre membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de science-fiction din timpul vieții sale.
Asimov a fost mult timp membru al Mensa, deși nu-i făcea mare plăcere — i-a descris drept "combativi intelectual." Prefera mai degrabă să activeze drept președinte al Asociației Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul 5020 Asimov este numit în onoarea sa.
Asimov s-a născut în jurul a 2 ianuarie 1920 (data sa de naștere menționată pentru scopuri oficiale — data exactă nu este sigură) în orășelul Petrovichi din regiunea Smolensk, RSFSR (astăzi Rusia), în familia de morari evrei a Anei Rașela Berman Asimov (Anna Rachel Berman Asimov) și a lui Iuda Asimov (Judah Asimov). Au emigrat în Statele Unite când Isaac avea trei ani; cum părinții vorbeau doar idiș și engleză cu micul Isaac, el nu a învățat niciodată rusa. Crescând în Brooklyn, New York, a învățat singur să citească până la vârsta de cinci ani, și pe timpul vieții a rămas fluent atât în idiș, cât și în engleză. Părinții lui dețineau un magazin de dulciuri și era de așteptat ca întreaga familie să lucreze în el. A văzut revistele de science-fiction expuse pentru vânzare în magazin și a început să le citească. În anii copilăriei sale, a început să scrie propriile povești și în curând a început să le vândă revistelor pulp.
Isaac Asimov în 1965A absolvit Universitatea Columbia în 1939 și a susținut acolo un doctorat în chimie în 1948. Între acești ani, a petrecut trei ani din Al doilea război mondial lucrând la Stația de experimente aero-navale al Arsenalului Marinei din Philadelphia. După ce războiul s-a încheiat, a fost recrutat în Armata Statelor Unite, servind timp de doar nouă luni înainte de a fi disponibilizat onorabil. În cursul scurtei sale cariere militare, s-a ridicat la gradul de caporal pe baza abilităților sale de dactilografiere și a evitat pe puțin participarea în 1946 la testele bombei atomice din Atolul Bikini. După obținerea doctoratului, a predat în cadrul Universității Boston, cu care a rămas asociat în continuare. Din 1958, s-a decis să se preocupe în principal de cariera sa literară, întrucât venitul provenit din scrierile sale îl depășea deja pe cel datorat îndatoririlor academice, rămânând la Universitate doar într-o capacitate non-pedagogică. Asimov a rămas în facultate ca profesor asociat, fiind promovat în 1979 ca profesor titular ca recunoaștere a meritelor sale literare. Documentele sale personale sunt arhivate, începând cu 1965, în Biblioteca memorială Mugar din cadrul Universității din Boston, unde ocupă 464 cutii de-a lungul a 71 de metri de spațiu de raft. În 1985, a devenit Președinte al Asociației Umaniste Americane, ocupând această poziție până la moartea sa în 1992; succesorul său a fost prietenul și scriitorul Kurt Vonnegut, Jr. A fost un prieten apropiat al creatorului Star Trek, Gene Roddenberry.
S-a căsătorit cu Gertrude Blugerman (1917-1990) la 26 iulie 1942, cu care a avut doi copii, David (n. 1951) și Robyn Joan (n. 1955). După o separare de mare durată, au divorțat în 1973, iar Asimov s-a căsătorit cu Janet O. Jeppson mai târziu în acel an. Gertrude, născută în Canada, a murit în Boston în 1990.
Asimov a fost un claustrofil; adică se bucura de spațiile mici, închise. În primul său volum de autobiografie, își amintește o dorință din copilărie de a deține un stand propriu de reviste într-o stație a Metroului din New York, în care s-ar fi închis pentru a citi în timp ce asculta zgomotul trenurilor.
Asimov se temea de zburat, făcând astfel doar de două ori în întreaga viață (odată în cursul muncii de la Stația experimentală aero-navală din Philadelphia în timpul celui de Al doilea război mondial și o dată la întoarcerea acasă de la baza armată din Oahu în 1946). Rareori călătorea pe distanțe mari, în parte pentru că aversiunea sa pentru avioane făcea călătoriile la mare distanță extrem de complicate. În ultimii săi ani, a aflat că îl binedispun călătoriile de croazieră și, în mai multe rânduri, a devenit o parte a distacției croazierei, purtând discuții pe tema științei pe vapoare precum RMS Queen Elizabeth 2.
Avea un caracter extraordinar de jovial și de locvace, ceea ce-l făcea să fie deseori invitat să țină conferințe. Ieșit din comun era și simțul timpului: nu se uita niciodată la ceas, dar reușea fără excepție să vorbească exact cât fusese prevăzut.
Dexteritatea sa fizică era foarte scăzută. Nu a învățat niciodată să înoate sau să meargă pe bicicletă, deși a învățat să conducă o mașină, însă abia după ce s-a mutat în Boston, Massachusetts. În cartea sa de glume Asimov Râde Din Nou, descrie șofatul în Boston ca „anarhie pe roți”.
A trăit alături de a doua sa soție, Janet, și de copiii săi din primul mariaj. La zece ani după moartea sa, ediția lui Janet Asimov a autobiografiei lui Isaac, A fost o viață bună, a dezvăluit că moartea sa a fost cauzată de SIDA; a contactat virusul HIV dintr-o transfuzie de sânge infectată, în timpul operației la inimă din 1983. Cauza propriu-zisă a morții a fost cedarea cardiacă și renală, drept complicații ale SIDA. Janet Asimov susține că doctorii lui Isaac i-au încurajat în a nu dezvălui boala sa, în timp ce doctorii susțin că însăși Janet a vrut să păstreze acest fapt secret
Asimov a murit pe 6 Aprilie 1992, având HIV luat de la o tranfuzie de sânge infectată din timpul unei operații pe inimă din 1983. SIDA a fost recunoscută drept cauza morții abia zece ani mai târziu, în biografia "A fost o viață bună" de Janet Asimov.
|
Ajánlott Alkotáso
