Emil Cioran[Emil_Cioran]

Lakóhelye: Rășinari, Sibiu
Választott nyelve


Önéletraj Emil Cioran

Személyes web olda Emil Cioran


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 1

A nu mai putea trăi :
Személyese 2002-08-08 (17739 megjelenítések)

A ști că mori :
Személyese 2004-02-21 (13214 megjelenítések)

amurgul gândurilor - 1 :
Személyese 2004-03-01 (14222 megjelenítések)

amurgul gândurilor - 2 :
Személyese 2004-03-01 (12009 megjelenítések)

amurgul gândurilor - 3 :
Személyese 2004-03-01 (12328 megjelenítések)

Aroganța rugăciunii : fragment
Személyese 2005-03-02 (14310 megjelenítések)

Caiete (1957-1965) : fragmente
Személyese 2009-04-28 (14251 megjelenítések)

Caiete (1966-1968) : fragmente
Személyese 2009-04-28 (11223 megjelenítések)

Caiete (1969-1972) : fragmente
Személyese 2009-04-28 (10237 megjelenítések)

Cât de departe sunt toate! :
Személyese 2002-07-12 (10639 megjelenítések)

gânduri :
Személyese 2002-06-24 (10500 megjelenítések)

Gânduri :
Személyese 2006-03-30 (12288 megjelenítések)

Îndreptar pătimaș :
Személyese 2003-02-23 (9611 megjelenítések)

Îndreptar pătimaș (2) :
Személyese 2003-02-23 (8542 megjelenítések)

Jurământ vieții :
Személyese 2003-01-20 (7800 megjelenítések)

Maxime și cugetări :
Személyese 2009-09-04 (13160 megjelenítések)

Maxime și cugetări(II) :
Személyese 2009-12-20 (7551 megjelenítések)

Monopolul suferinței :
Személyese 2002-09-22 (7431 megjelenítések)

Principiul satanic în suferință :
Személyese 2002-09-28 (8299 megjelenítések)

Renunțarea :
Személyese 2002-09-28 (9190 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul II
Személyese 2004-03-01 (8150 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul III
Személyese 2004-03-01 (8562 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul IV
Személyese 2004-03-01 (7807 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul V
Személyese 2004-03-01 (8821 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul VI
Személyese 2004-03-01 (7675 megjelenítések)

Scurtă confesiune :
Személyese 2012-11-20 (6286 megjelenítések)

syllogismes de l'amertume :
Személyese 2006-07-19 (6552 megjelenítések)

Önéletraj Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.

Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".

Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.