Emil Cioran[Emil_Cioran]

Lakóhelye: Rășinari, Sibiu
Választott nyelve


Önéletraj Emil Cioran

Személyes web olda Emil Cioran


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 2 : 1

Jurământ vieții :
Személyese 2003-01-20 (8220 megjelenítések)

Lacrimi și sfinți : fragmente
Próza 2005-07-16 (13208 megjelenítések)

Le bonheur… :
Próza 2011-05-16 (7421 megjelenítések)

L’élan vers le pire, 20 aphorismes :
Próza 2010-06-05 (9355 megjelenítések)

Mărturisiri și anateme : La liziera existenței (fragmente)
Próza 2005-05-19 (9739 megjelenítések)

Maxime și cugetări :
Személyese 2009-09-04 (13589 megjelenítések)

Maxime și cugetări(II) :
Személyese 2009-12-20 (7965 megjelenítések)

Monopolul suferinței :
Személyese 2002-09-22 (7832 megjelenítések)

Murmures à la solitude :
Próza 2010-06-05 (7472 megjelenítések)

Pe culmile disperării (1) :
Próza 2003-06-28 (8986 megjelenítések)

Pe culmile disperării (2) :
Próza 2003-06-28 (11990 megjelenítések)

Pe culmile disperării (3) :
Próza 2003-06-28 (8196 megjelenítések)

Pe culmile disperării (4) :
Próza 2003-06-28 (8276 megjelenítések)

Principiul satanic în suferință :
Személyese 2002-09-28 (8734 megjelenítések)

Profilul interior al Căpitanului : "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940
Próza 2005-02-12 (7829 megjelenítések)

Renunțarea :
Személyese 2002-09-28 (9616 megjelenítések)

Revelațiile durerii : Despre vidul interior
Esszé 2009-04-25 (10427 megjelenítések)

Revelațiile durerii : Între occidentalism și autohtonism
Esszé 2009-04-27 (8447 megjelenítések)

Revelațiile durerii : Cultură și viață
Esszé 2009-05-06 (13774 megjelenítések)

rugă inutilă 1 :
Próza 2004-03-14 (8356 megjelenítések)

rugă inutilă 2 :
Próza 2004-03-19 (8201 megjelenítések)

rugă inutilă 3 :
Próza 2004-04-18 (9517 megjelenítések)

Rugăciune în vânt : "Cartea amăgirilor" - fragment
Próza 2004-02-18 (10597 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul I.
Esszé 2005-10-25 (32313 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul II
Személyese 2004-03-01 (8586 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul III
Személyese 2004-03-01 (8991 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul IV
Személyese 2004-03-01 (8260 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul V
Személyese 2004-03-01 (9241 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul VI
Személyese 2004-03-01 (8122 megjelenítések)

Scrisoare către Bucur Tincu :
Vers 2003-01-14 (10909 megjelenítések)

Scurtă confesiune :
Személyese 2012-11-20 (6692 megjelenítések)

Silogismele amărăciunii : fragmente
Esszé 2003-08-31 (16376 megjelenítések)

Silogismele amărăciunii : fragmente - traducerea Nicolae Bârna
Esszé 2009-07-19 (14027 megjelenítések)

Spovedania lucrurilor : Fragment din "Cartea amagirilor"
Próza 2004-02-17 (9565 megjelenítések)

Sunt o salcie :
Vers 2002-08-06 (11004 megjelenítések)

syllogismes de l'amertume :
Személyese 2006-07-19 (6962 megjelenítések)

Tratat de descompunere : Filozofie și prostituție
Esszé 2009-04-26 (8574 megjelenítések)

Tratat de descompunere : Fărădelegile curajului și ale fricii
Esszé 2009-04-26 (12374 megjelenítések)

Tratat de descompunere : Echivocul geniului
Esszé 2009-12-30 (9880 megjelenítések)

Urgența catastrofei : Din "Sfârtecare"
Esszé 2005-02-14 (11224 megjelenítések)

Vanité de la compassion :
Próza 2010-06-04 (7491 megjelenítések)

Önéletraj Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.

Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".

Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.