| = interesant studiu | Stanica Ilie Viorel [19.Apr.24 10:56] |
| mă gândesc că un rol are și disponibilitatea indivizilor raportat la circumstanțe, căci, într-o epocă a cunoașterii altfel se percepe o formă, altfel este conținutul, ba mai mult, cuvântul se află într-o continuă creștere a dimensiunii sale, dar păstrând forma. pe când într-o epocă în care creativitatea este înlocuită cu intuiția, cuvintele sunt golite nu doar de conținut, dar și de formă, trecându-se la prescurtări și simboluri, într-o grabă a comunicării impusă de nevoia de a primi cât mai multă informație, și deci, de nu a pierde timpul cu comunicarea. astfel, cred că se poate observa cum și imaginația creatoare pierde în fața absorbție de proceduri (ca să le numesc așa), ocolindu-se procesul în sine- se trece de la a citi o carte, materialul, care lasă loc dezvoltării imaginației și adăugării propriilor valențe, la vizual, audio, muzical... mda... m-a prins subiectul :) nu mi-am propus o dezbatere, voiam doar să las un semn de citire și de apreciere, dar m-am dus către temă ca molia către lumină :)) toate cele bune! | |
| = Și pe mine m-a prins subietul! | Emilian Lican [19.Apr.24 16:00] |
| În mod clar din cauza sensului pe care îl au cuvintele în diverse culturi, Veneția se va scufunda iar Turnul Babel se va prăbuși în cele din urmă... Nu vă faceți griji, inteligența artificială o să rezolve toate problemele până la un articol viitor al doamnei Dolcu Emilia! Îmi închipui câtă muncă se ascunde în spatele prezentului articol... Documentare, propria interpretare în exprimarea ideilor și nu în cele din urmă, corectura literelor în exprimarea simbolurilor, precum runele în literatură care își doresc să devină o adevarată Teză De Doctorat și nu doar un articol... | |
| = răspuns | Dolcu Emilia [19.Apr.24 21:26] |
| Dlui Stanica Ilie Viorel, Una din întrebările la care doresc să pot răspunde are legătură tocmai cu această « creştere » a cuvântului de care vorbiţi : Până când îsi poate cuvântul păstra forma în condiţiile unei « creşteri » ? Mulţumesc mult pentru semn. Până una alta am contractat o adevărată simpatie pentru « molie ». Dlui Emilian Lican, Tare mult aş vrea să cred că încă mai putem controla toate aceste lumi. Ceea ce e semn bun e că, personal, mi-am găsit un sprijin în cuvintele dumneavoastră. Multumesc. | |
| = acum mă gândesc că | Stanica Ilie Viorel [19.Apr.24 23:35] |
| n-ar strica să las tot comentariul pus în ciornă la prima citire, e bine că am păstrat ciorna (zic) deci, să fie primit ca firmă brută :) dacă cuvântul s-a propus inițial ca formă de reprezentare în vederea unui acord de comunicare cu rost de supraviețuire, mai apoi pentru conviețuire și până la complex, ulterior cuvântului i s-a adăugat un conținut dincolo de abordarea simplă, descriptivă, de tip mesaj emițător-receptor, decriptate simplă, plecând de la sunet, la compuși de sunete. s-a adăugat, deci, valențe noi semnificației, s-a împins în conținut visarea, creativitatea, metafora, sinonimitatea, abstractul, codificarea. ce este cuvântul astăzi? tot un mijloc de comunicare, dar cu un conținut mult mai complex. dacă, de exemplu, cuvântul "sud" a fost inițial doar un reper cardinal, ulterior, imediat sau mai târziu, pe măsura cunoașterii, noi valențe, de exemplu mijloc, amiază, centru, ori poate chiar ceva care în raport cu ceea ce se află la sud de o origine (ca de exemplu, dacă la sud se află mereu o stâncă, cu timpul se va spune nu că pornim spre sud, ci spre stâncă). acum se poate avea în vedere și comportamentul indivizilor. căci, în epoca cunoașterii se vor îngrășa în sensuri cuvintele, pe când în epoca în care procesul creativ este înlocuit cu cel intuitiv cuvintele se golesc de formă și de substanță. dacă în trecut, sau în unele limbi, se foloseau mai multe cuvinte pentru a exprima ceva (cuvinte compuse sau propoziții), astăzi se folosesc prescurtări sau simboluri (emoticoane) lăsând înțelegerea sensului la alegerea intuitivă a conlocutorului spor! | |
| = Răspuns | Dolcu Emilia [29.Apr.24 16:36] |
| Da, pe măsură ce e folosit, cuvântul tinde să devină un fel de axis mundi ; intră în noi combinaţii şi contractează noi înţelesuri. Recunosc însă că nu sunt atât de sceptică în privinţa prescurtărilor şi emoticoanelor. | |